În auditul financiar, atenția nu se oprește la cifre, ci la povestea pe care ele o spun despre sănătatea și direcția unei companii. Situațiile financiare sunt, în același timp, radiografia și harta unei afaceri: arată unde este compania astăzi și ce riscuri sau oportunități are în față.
În România, unde contabilitatea este puternic influențată de fiscalitate, rolul auditului este să meargă dincolo de „a fi în regulă cu Fiscul” și să aducă managementului o imagine economică fidelă, utilă deciziilor.
- Stabilitatea financiară, înainte de toate
Primul lucru urmărit într-un proces de audit este dacă firma își poate susține activitatea în mod stabil. Se analizează dacă își poate plăti datoriile la scadență, dacă generează numerar real și dacă are resurse pentru a traversa eventuale perioade de incertitudine.
În situațiile financiare sunt analizate în special datoriile pe termen scurt și lung, creanțele comerciale, stocurile și activele utilizate în activitate. Accentul nu cade doar pe valori, ci pe relațiile dintre ele: cât de repede se transformă creanțele în bani, cât capital este blocat în stocuri, cât de împovărătoare sunt datoriile raportat la capacitatea de a genera cash-flow.
- Venituri și creanțe: profit în situațiile financiare sau bani în cont?
La venituri, nu volumul este esențial, ci calitatea. Se analizează dacă acestea provin din activitatea curentă, dacă sunt recurente și sustenabile sau dacă rezultă, în principal, din operațiuni ocazionale, dificil de repetat. Sunt avute în vedere dependența de câțiva clienți mari, precum și coerența dintre evoluția veniturilor, volumul activității și fluxurile de numerar.
Creanțele comerciale reprezintă un punct critic. Se analizează ritmul de încasare și vechimea lor, acordându-se atenție specială sumelor care depășesc 90 de zile. O cifră de afaceri mare, combinată cu creanțe vechi și neîncasate, înseamnă profit pe hârtie, dar lipsă de lichiditate în firmă. Această situație duce la blocaje de cash-flow și la întârzieri în plata furnizorilor, a salariilor și a taxelor. De asemenea, se verifică dacă ajustările pentru creanțe incerte sunt constituite corect, deoarece ele arată măsura în care firma își recunoaște realist riscurile, chiar dacă acest lucru diminuează profitul raportat.
- Stocuri și active: între resursă și risc fiscal
Stocurile sunt analizate atât contabil, cât și prin raportare la realitatea fizică. Se evaluează dacă nivelul lor este justificat de volumul vânzărilor și de sezonalitate. Stocurile excesive indică bani blocați în marfă care nu se mișcă și, uneori, un management defectuos al aprovizionării sau al planificării. În timp, acestea pot genera depreciere, pierderi și un risc operațional crescut, care contează atât pentru bănci, cât și pentru investitori.
Dacă apar diferențe semnificative între stocurile scriptice și cele fizice, riscul nu mai este doar economic, ci și fiscal. Stocurile „doar pe hârtie” pot însemna venituri nedeclarate și impozite neplătite, situații ce pot fi încadrate ca evaziune fiscală și pot aduce amenzi, dobânzi și penalități.
La active și cheltuieli, se analizează tratamentul fiscal și impactul acestuia asupra imaginii financiare. Se verifică dacă duratele de amortizare respectă normele și dacă valoarea de intrare a activelor este corect stabilită. O amortizare prea rapidă poate reduce artificial profitul și impozitul pe termen scurt, cu risc de recalculări ulterioare, în timp ce o amortizare prea lentă sau o evaluare incorectă poate crea un profit „umflat” și indicatori financiari înșelători, pe baza cărora se iau decizii de investiții și creditare.
- De la cifre la decizie managerială
Dincolo de analizele punctuale, sunt urmărite echilibrul dintre active și datorii, nivelul capitalurilor proprii, dinamica încasărilor și a cheltuielilor și, mai ales, coerența dintre situațiile financiare și realitatea din business. Întrebarea de fond este dacă profitul raportat este sănătos și sustenabil sau dacă este rezultatul unor conjuncturi și al unor riscuri asumate excesiv.
Rolul auditului nu este doar să confirme că situațiile financiare sunt întocmite corect, ci să ofere managementului un diagnostic: unde se află firma, ce riscuri financiare și fiscale are, ce puncte forte poate valorifica și ce ajustări sunt necesare pentru stabilitate și creștere.
Un audit bine făcut nu ar trebui să genereze teamă, ci claritate. Concluziile sale ajută administratorii să ia decizii fundamentate – de la optimizarea relației cu Fiscul, până la planificarea investițiilor și a finanțărilor – într-un mediu în care influența fiscalității asupra contabilității poate deforma ușor imaginea reală a afacerii, dacă nu este analizată profesionist.
Articol scris de Mirabela Bujor Vașlovanu, auditor financiar, expert contabil și consultant fiscal, membră OFA – Organizația Femeilor Antreprenor din România și FICSIMM – Federația pentru Inovare și Competitivitate Sustenabilă în IMM-uri.
Textul face parte din tematica abordată în cadrul Atelierului practic „Fiscalitate, finanțare și strategie pentru 2026”, organizat la Conferința FICSIMM–OFA „Obiectiv EuROpa 2034: România competitivă, IMM-uri reziliente, viitor european sustenabil”.
